Referat meteoritii

[MeG@DaN]

Download


Oricine priveste cerul intr-o noapte senina, poate fi martorul unui
cunoscut fenomen luminos, numit in popor "stea cazatoare". Astfel, la un
anumit moment, se iveste pe cer un punct luminos, ca o stea, ce pare ca
se desprinde de pe bolta cereasca deplasindu-se cu mare viteza vreme de
citeva clipe, dupa care se stinge.
In trecut oamenii superstitiosi credeau ca stelele cad cu adevarat, la
moartea cuiva. Ori, numai intr-un singur an se inregistreaza aproape 4
miliarde de astfel de "stele cazatoare"! Ele sunt de fapt corpuri
minuscule, ce nu depasesc de regula citeva grame, fiind corpurile cele
mai numeroase din sistemul nostru solar si care circula in jurul
Soarelui, avind traiectorii distincte. in mersul lor, aceste corpuri
intilnesc Pamintul si patrund cu mare viteza in atmosfera terestra, dind
nasterela respectivul fenomen luminos, denumit meteor corpul cosmic
numindu-se meteorit.

Exista o categorie interesanta a acestor meteoriti, curentii
meteoritici, cei care dau nastere la "ploile de stele". Traiectoriiloe
acestora sunt calculate, cunoscindu-se perioada anuluisi locul pe bolta
cereasca (numit radiant) al aparitiei lor. Dar spatiul cosmic este
brazdat si de corpuri izolate. La intilnirea acestora cu Pamintul, ele
traverseaza cerul in orice directie. in medie,intr-un anumit loc de pe
Pamint se observa 4-6 meteoriti sporadici pina la marimea a sasea pe
ora. Daca dimensiuniloe lor sunt mari, meteoritii provoaca fenomene
lumiboase deosebite, cunoscute sub numele de bolizi.

Cum se desfasoara o astfel de "intilnire" dintr-o particula meteoritica
si Pamint? Un corp meteoritic, aflat pe o orbita eliptica, are o viteza
de 42 km/sec, el patrunzind in atmosfera Pamintului cu o viteza de 12-72
km/sec, in functie de unghiul de incidenta, in raport cu viteza
Pamintului, de 30 km/sec. La inaltimea de 2000-3000 kilometri de
suprafata Terrei, corpurile meteoritice patrund in straturile superioare
ale atmosferei, extrem de rarefiate. Atingind treptat regiunile dense
ale atmosferei, la altitudinea medie de 200 kilometri, frecarea cu
mediul gazos al acesteia devine extrem de intensa. Atit corpul
meteoritic, cit si aerul din jurul sau, incep sa se incinga.
Comprimarea puternica a particulelor de aer din fata meteoritului, ce nu
au timpul necesarsa se dea la o parte, formeaza o adevarata perna de
aer. La inaltimea de 100 kilometri temperatura suprafetei corpului
ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fata sa, datorita marii presiuni,
ajunge la temperaturi de mii si zeci de mii de grade. Are loc o
evaporare intensa, corpul consumindu-se rapid. Particulele de aer,
amestecate cu materia meteoritica evaporata si ionizata, formeaza o
sfera incandescenta, vizibila de pe Pamint. La altitudinea de 50-70
kilometri cea mai mare parte a materiei meteoritului este evaporata si
pulverizata. Fenomenul luminos dureaza intre citeva fractiuni de secunda
si citeva minute.

CURENTII METEORICI
Spatiul interplanetar este strabatut de miliarde de corpuri meteoritice,
ale caror dimensiuni variaza de la ordinul micronilor la cel al
kilometrilor. Unele dintre acestea strabat singure Cosmosul, pe orbite
de obicei circumsolare, fiind corpuri meteoritice sporadice. Altele fac
parte din urasi nori de corpuri meteoritice, formind curentii
meteoritici Orbitele acestora pot fi asemanatoare orbitei Pamintului,
curentii strabatindu-le in 1-3 ani, excentrice (afeliul gasindu-se
dincolo de Jupiter), avind o perioada de revolutie de citiva zeci de
ani, sau circulare de raza mare, cu o perioada de revolutie de 5-15 ani.

Cind Pamintul intilneste un asemenea curent, au loc adevarate "ploi de
stele". Fenomenul luminos, meteorul, caracteristic oricarui corp
meteoric ce patrunde in atmosfera terestra, se datoreste arderii si
volatilizarii complete a corpului prin frecare cu paturile superioare
ale atmosferei. Din aceasta cauza meteorii se observa ca niste dire
luminoase, uneori foarte stralucitoare. Daca dimensiunile meteoritului
sunt suficient de mari, acesta nu se volatilizeaza complet si ajunge la
suprafata Pamintului, desi la traversarea atmosferei el pierde o parte
din materia sa. Fenomenul luminos care insoteste caderea unui meteorit
pe pamint se numeste bolid. Cantitatea de materie meteorica care ajunge
zilnic pe pamint este apreciata la citeva tone.

In cazul curentilor meteorici, datorita traiectoriilor paralele ale
corpurilor ce patrund in atmosfera si ca urmare a efectului de
perspectiva (similar celui datorita caruia avem de exemplu impresia ca
sinele - paralele -ale unei cai ferate par sa se intilneasca in zare)
direle luminoase ale meteorilor par a avea o origine comuna pe bolta
cereasca, un punct de plecare, numit radiant. Denumirea radiantului este
imprumutata de la cea a constelatiei (sau a stelei) in preajma careia
se afla acesta.

Originea curentilor meteorici este in mod cert cometara. Primul care a
precizat legatura dintre comete si curentii meteorici a fost astronomul
italian G.Schiaparelli, care a aratat prin calcul ca Perse...