Referat Radioastronomia

[MeG@DaN]

Download

Radioastronomia este o ramură a astronomiei . Ea studiază obiectele
cereşti cu ajutorul radioundelor emise de acestea . Radioastronomia a
luat fiinţă în 1931 când în urma cercetăriilor iniţale pentru originea
diferitior paraziti radio a fost identificata radiaţia radio a Caii
Lactee . În 1942 s-a descoperit radiaţia radio a Soarelui , iar în 1946 a
fost descoperită prima radiosursă cerească .





Radioastronomia este o ramură a astronomiei . Ea studiază obiectele
cereşti cu ajutorul radioundelor emise de acestea . Radioastronomia a
luat fiinţă în 1931 când în urma cercetăriilor iniţale pentru originea
diferitior paraziti radio a fost identificata radiaţia radio a Caii
Lactee . În 1942 s-a descoperit radiaţia radio a Soarelui , iar în 1946 a
fost descoperită prima radiosursă cerească .

Primii astronomi urmăreau cerul cu ochiul liber . În secolul al
XVII-lea au fost inventate instrumentele optice : luneta şi telescopul .
Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul
Galileo Galilei . Primul telescop a fost realizat în 1961 de Isaac
Newton . Astăzi , cel mai frecvent aştrii nu sunt observaţi în mod
direct .

Fotografierea stelelor este folosită de la sfarşitul secolului al
XIX-lea . Faţă de ochi aceasta are un mare avantaj : o placă sau o
peliculă fotografică acumulează puţin câte puţin lumină primită . După
mai multe ore de expunere se pot fotografia aştrii mai putin luminoşi .
Dar placa sau pelicula degajată nu înregistrează decât o foarte mică
parte din lumină degajată . Acesta este motivul pentru care astăzi sunt
preferate aparate electronice mult mai sensibile . Imaginea apare pe un
ecran în apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta .

Ochiul şi instrumentele optice sunt sensibile la lumină . Însă aştrii
emit şi radiaţii invizibile : unde radio , infraroşii , ultraviolete ,
raze x , raze gama . Aştrii cei mai reci emit îndeosebi radiaţii
infraroşii ; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x şi
ultraviolete . Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul
radiotelescoapelor . Celelalte radiaţii sunt mai mult sau mai putin
oprite de atmosferă .

În medie , 77% din energia radiaţiei electromagnetice solare
interceptate de sisemul Pământ-atmosfera reprezinta energia radiaţiei
reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionată la
suprafaţa Pământului . La Pământ ajung numai radiaţiile care nu sunt
absorbite sau reflectate de atmosfera Pământului . Radiatiile care
ajung pe Pământ se situează în domeniile de frecvenţă care constitiue
“ferestrele atmosferei” .

Radiatiile electromagnetice cu lungimile de undă cuprinse între 300 şi
750 mm ( radiaţiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite în atmosferă
şi ajung la suprafaţa Pământlui . Tot în acest domeniu pentru 2 , 3 , 5
, 10 şi 22 mm există încă 5 ferestre foarte înguste . Radiaţiile
hertziene cu lungimea de undă cuprinsă între 1 cm şi 30 m constituie
fereastra hertziană sau fereastra radio . Radiaţiile hertziene cu
lungimea de undă mai mare de 30 m suferă reflexia pe ionosferă .

Cu excepia câtorva planete care au fost vizitate de sonde spaţiale ,
tot ceea ce ştim despre aştrii se datorează luminii şi celorlalte
radiaţii emise de aştrii care ajung până la noi . Pentru aceasta
astronomii au pus la punct instrumente specializate de studiere a
luminii . Spectroscopul , de exemplu a permis studierea luminii emise de
stele şi reflectate de planete . Când lumina trece printr-un
spectroscop , se obţine o bandă în culorile curcubeului , strabatută de
dungi strălucitoare numită spectrul corpului .

De asemenea asronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct
spectrele aţtrilor pe care îi ţin sub observaţie . Fotometrul permite
măsrarea intensităţii luminii primite de la aştrii şi deducerea
temperaturilor .

Luneta şi telescopul au în componenşa lor un tub în care se află un
sistem optic numit obiectiv , care este orientat spre cer . Obiectivul
este diferit pentru fiecare obiect în parte : cel al lunetei este format
dintr-o lentilă de sticlă iar cel al telescopului este o oglindă în
care se reflectă razele luminoase . Punând ochiul în spatele unui fel de
lupă , ocularul , observăm direct imaginea obţinută . În plus o putem
fotografia sau chiar înregistra şi analiza cu ajutorul aparatelor
electronice .