Referat Nove si supernove cu imagini

[MeG@DaN]

Stelele variabile, novele şi supernovele, constituie un
capitol important al astrofizicii. Observarea lor a pus în evidenţă
corelaţii importante între anumiţi parametri caracteristici ai acestor
obiecte cosmice şi structura internă a Galaxiei, fapt care a condus la
obţinerea unor rezultate preţioase cu privire la studiul sistemelor
stelare – roiuri şi galaxii.



Referate similare:



De asemenea, analiza şi
interpretarea variaţiilor anumitor parametri fizici conduc la dezlegarea
unora dintre cele mai captivante probleme ale astrofizicii
contemporane. Prezentarea celor mai imporatnte probleme privind stelele
variabile, novele şi supernovele, presupune cunoaşterea principalelor
noţiuni de astrofizică şi astronomie stelară.

Strălucirea stelelor este parametrul cel mai accesibil observaţiilor
noastre, iar modul spectacular în care aceasta poate să varieze a condus
pe astronomi la introducerea noţiunii de stea variabilă.

Novele reprezintă o categorie de stele variabile care se caracterizează
printr-o creştere bruscă a luminozităţii şi, prin urmare, o creştere
considerabilă a strălucirii corespunzătoare. În astfel de cazuri,
luminozitatea creşte cu un factor de ordinul de mărime al sutelor de mii
faţă de luminozitatea avută mai înainte, care era puţin variabilă sau
chiar constantă.

Observaţiile arată că în timpul apariţiei fenomenului de novă,
strălucirea stelei respective creşte cu aproximativ 12 sau 13
magnitudini stelare. Această creştere se produce în mod brusc, circa 2
zile, rămâne aproape constantă în faza de maxim (câteva zile) pentru a
reveni apoi la strălucirea avută înainte de erupţie. Descreşterea
strălucirii se produce mult mai lent decât creşterea ei; revenirea de la
maxim spre minim se realizează în decursul câtorva săptămâni, luni sau
chiar ani.

Fără a se cunoaşte cauzele care stau la baza fenomenului de novă pe baza
datelor observaţionale ale acestora, ele au fost asemănate cu nişte
explozii. Astăzi se ştie că nu este vorba de o explozie a întregii
stele, ci de o erupţie care se produce în straturile ei superficiale. În
decursul unei erupţii o novă eliberează o energie de aproximativ 10 la
puterea 36 – 10 la puterea 37 J.

Înainte şi după erupţie, novele sunt stele subpitice fierbinţi (pitice
ultraviolete) care, în general sunt membre ale unor stele duble strânse.
La maximul de strălucire nova are magnitudinea absolută cuprinsă între
–6 şi –9, iar în timpul descreşterii strălucirii, în curba de lumină
se pot observa diferite oscilaţii.

În general, fiecare novă are caracteristicile sale proprii, care
marchează individualitatea stelei respective, totuşi în linii mari
novele au trăsături specifice întregului grup de astfel de obiecte.

În timpul declinului, atât curba de lumină, cât şi spectrul
corespunzător prezintă o complexitate considerabilă. Datele fotometrice,
prin modificările indicilor de culoare, iar datele spectroscopice prin
modificarea vitezelor radiale scot în evidenţă faptul că în momentul
erupţiei unei nove se produce e ejecţie de masă din straturile
superficiale şi nicidecum o exapnsiune a întregii stele. Stratul de
materie ejectată se extinde repede şi se manifestă ca o fotosferă
întinsă.

Urmărirea observaţională a novelor, pe un interval mai mare de timp,
pune în evidenţă faptul că unele dintre aceste erupţii se repetă, adică
există nove cu repetiţie. De altfel, se pare că dacă s-ar urmări
activitatea unor astfel de obiecte pe un timp mai îndelungat, la toate
sau aproape toate, fenomenul de erupţie se repetă.

Scurt istoric privind observarea novelor
Stelele nove erau considerate ca stele noi care “apar” brusc pe bolta
cerească acolo unde înainte nu se vedea nici-o stea cu ochiul liber. În
acest sens pot fi amintite mai multe obiecte de acest tip care au fost
observate de-a lungul secolelor.