Referat Miscari si orbite

[MeG@DaN]

Download


Satelitii sunt in primul rand determinati in cursa lor de planetele in
jurul carora se rotesc, factorul solar fiind mult mai redus, datorita
distantei mai mari. Sensul miscarilor este predominant cel direct, adica
corespunzator miscarii de revolutie a Pamantului. Sensul retrograd se
intalneste doar la cativa sateliti( ca si la unele comete). Miscarile se
fac conforma cunoscutelor legi kepleriene, cu abateri care se explica
prin interventia unor factori perturbatori, in mare parte cunoscuti.
Planetele au orbite eliptice, in general apropiate de cercuri( cu o
excentricitate mica), cu exceptia lui Mercur si Pluton, avand
excentricitati de peste 0,2.



In general insa, planetele trebuie cautate pe cer in constelatiile
traversate de eliptica, adica in cele zodiacale. Excentricitatile si
inclinatiile orbitelor fata de eliptica cresc la asteroizi- si mai mult
la cometele cu perioada scurta. La cometele cu perioada lunga, orbitele
se apropie de forma parabolica si inclinatia lor fat de eliptica pare sa
nu asculte de nici o regula. Satelitii planetelor se rotesc in jurul
planetelor pe orbite apropiate de cercuri, de obicei in palnul
ecuatorial al planetei.

Conform legilor lui Kepler, miscarea corpurilor ceresti pe orbitele de
revolutie nu se face cu o viteza uniforma, chiar pentru acelasi corp
ceresc. Viteza parcurgerii orbitei de revolutie de catre o planeta este
mai lenta cand distanta ei fata de Soare este mai mare ( de exemplu
Mercur: 47.9 kms, Pluton:4.74 kms). cu alte cuvinte, Mercur este de
circa 10 ori mai “ grabit” decat Pluton. Dca n-ar exista aceasta
discrepanta de viteza nici diferenta dintre duratele de revolutie a
planetelor nu ar fii asa de mare( anul mercuian=0.24 ani terestri; anul
plutonian=248.4 ani terestri).

In ce priveste rotatia planetelor, aceasta este mai greu de determinat
decat revolutia, datorita atmosferelor dense care invaluie unele dintre
aceste corpuri cerestri. Sunt cazuri, ca ecelea ale lui Jupiter si
Saturn, in care se cunoaste numai durata de rotatie a atmosferei. In ce
il priveste pe Pluton, imposibilitatea de ase repera telescopic cu
certitudine anumite detalii ale suprafetei a impiedicat stabilirea
vitezei de rotatie, explorarea astronautica fiind probabil singura in
stare sa rezolve aceasta enigma.

In ce priveste planeta Venus, abia explorarea astronautica a permis
stabilitrea unei durate de rotatie de 243 de zile, intr-un sens
retrograd. Din datele cunoscute rezulta ca, spre deosebire de viteza de
revolutie, viteza rotatiei planetelor nu este in raport cu departarea de
Soare. In orice caz, la trei dntre planetele gigante ( Jupiter, Saturn
si Uranus), durata roatiei este exceptional de scurta.

Observatorilor atenti ai boltii le sunt cunoscute “ buclele” pe acre
planetele le descriu pe bolta, fara o legatura cu forma rela a miscarii
acestora in spatiul cosmic. Acestia au observat ca prin miscarea
relativa a Pamantului fat de miscarea lui Marte pe orbita, Marte pare sa
descrie pe cerul terestru o curba sinuoasa, caracterizata prin
inaintari, statiuni si retrogradari. Daca cele doua planete ar avea
perioade egale de revolutie, fireste ca acest lucru nu s-ar mai
intampla, dar anul terestru este de 365 zile, iar cel martian de 687
zile.

Planete inferioare se interpun uneori intre Soare si Pamant,
aratandu-ne atunci o fata intunecata, ca si Luna; ele prezinta, ca si
aceasta, faze, descoperite inca de Galileo Galilei.

Dupa cum am aratat, fenomenul, descoperit de Leverrier, al variatiei
seculare a orbitei planetei Mercur in ce priveste deplasarea
periheliului acesteia in sensul miscarii sale de revolutie, ramanea
inexplicabil in lumina mecanicii clasice newtoniene. Teoria
relativitatii a stabilit insa ca orbitele planetare nu sunt elipse fixe
in planul lor, ci elipse care se rotesc lent in acest plan, ceea ce duce
la deplasarea periheului.