Nutritia la plante si animale

[MeG@DaN]

La animale: Se realizează cu ajutorul funcţiilor de nutriţie.
Organismul animal realizează schimburi de materie şi energie cu mediul inconjurător.
Sistemele şi aparatele care contribuie la realizarea funcţiei de nutriţie sunt:
1. Sistemul digestiv:
Apare pentru prima dată la celenterate şi este format dintr-un orificiu buco – anal inconjurat de tentacule şi o cavitate gastrică.
La viermii plaţi (platelminţi ) sistemul digestiv este format din:
- Orificiu buco – anal;
- Faringe musculos;
- Intestin ramnificat;
Sistemul digestiv la oameni


La viermii inelaţi sistemul digestiv este format din:
- Gură;
- Faringe:
· musculos;
· glandular;
- Esofag:
·guşă;
- Pipotă;
- Intestin;
La moluşte sistemul digestiv prezintă pentru prima dată o glandă anexă ( hepato – pancreasul ) care elaborează enzime necesare digestiei, dar care are şi rol in secreţia calvarului.
La cefalopode intestinul terminal prezintă o glandă numită punga cu cerneală.
La artropode sistemul digestiv este format din:
- Aparat bucal;
- Faringe;
- Esofag;
- Stomac triturator;
- Intestin;
La vertebrate sistemul digestiv este format din:
- tub digestiv alcătuit din:
· Cavitate bucală;
· Faringe;
· Esofag;
· Stomac;
· Intestin subţire;
· Intestin gros;
- glande anexe reprezentate de:
· Glande salivare;
· Ficat;
· Pancreas;
2. Sistemul circulator: este de două tipuri:

A. Sistemul circulator deschis ( lacunar ) este format din vase de sange şi lacune;
B. Sistemul circulator inchis este format din vase de sange şi inimă:
- La vertebrate sistemul circulator este format din inimă şi vase de sange care pot fi:
· artere;
· vene;
· capilare;
- La peşti inima este formată dintr-un atriu şi un ventricul;
- La amfibieni inima este formată din două atrii şi un ventricul;
- La reptile inima este formată din două atrii şi un ventricul prevăzut cu un sept la mijloc care i – l imparte incomplet in două părţi;
- La crocodili septul imparte complet ventriculul in două părţi;
- Păsările şi mamiferele prezintă două atrii şi două ventricule;
3. Sistemul respirator:
Organele respiratorii in seria animală sunt reprezentate de branhii, plămani, sistem de tuguri care se ramnifică in tot corpul si se deschid prin stigme;
La vertebrate organele respiratorii sunt branhiile pentru mediul acvatic şi plămanii pentru mediul terestru.
Plămanii pot fi saculiformi la amfibieni şi parenclimatoşi la păsări şi mamifere.
In timp ce mamiferele prezintă plămani cu alveole pulmonare plămanii păsărilor nu au alveole pulmonare.
Plămanii reprezintă organele respiratorii.
Sistemul respirator mai prezintă şi căi aeriene reprezentate de: faringe, trahee si branhii.
4. Sistemul excretor:
A. La nevertebrate sistemul excretor este reprezentat de protonefridii şi metanefridii.
Protonefridiile sunt organe de excreţie alcătuite dintr-un sistem de canale ramnificate, prevăzute la capăt cu o celulă cu flamură vibratilă.
Metanefridiile sunt formate din tuburi incolăcite care comunică cu cavitatea generală a corpului printr-o p ciliată, iar cu exteriorul printr-un por.
B. La vertebrate sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare reprezentate de două uretre:
· Vezica urinară;
· Uretră;


II La plante poate fi:
1. Nutriţie autotrofă: constă in sinteza substanţelor organice din substanţe anorganice cu aport energetic.
După natura sursei de energie folosită in sinteza substanţelor organice nutriţia autotrofă poate fi:
A. Fotoautotrofă, la care sursa de energie folosită in sinteza substanţelor organice o reprezintă energia luminoasă şi se realizează cu ajutorul fotosintezei.
Fotosinteza reprezintă procesul prin care se sintetizează substanţe organice cu ajutorul energiei luminoase absorbite de pigmenţii clorofilieni şi caroteinoizi.
Procesul de fotosinteză are loc numai in celulele care prezintă cloroplaste cu excepţia algelor albastre, verzi şi bacteriilor purpurii care nu prezintă cloroplaste. Acestea sunt organisme procariote care prezintă clorofila „a”, integrată in membrana fotosintetizatoare.
Factori care influenţează fotosinteza:
- Intensitatea fotosintezei este influenţată şi de compoziţia spectrală avand un maxim in radiaţiile roşii;
- Concentraţia dioxidului de Carbon (CO2). In compoziţia aerului dioxidul de carbon participă cu 0.03%.
- Temperatura: Optimul termic al fotosintezei este situat de regulă intre 25 – 30? C la plantele de origine nordică, iar la cele de origine sudică in jur de 35 – 40? C.
- Apa reprezintă materia primă pentru fotosinteză şi anume pentru sinteza zaharurilor in menţinerea normală a activităţilor celulare.
- Sărurile minerale de amoniu, azot, sulfat, fosfat au o influenţă pozitivă, dar numai in concentraţia optimă.
B. Chemioautotrofă ( Chemiosinteza ), la care sursa de energie folosită in sinteza substanţelor organice o reprezintă energia chimică, fiind nutriţia autotrofă specifică catorva tipuri de bacterii. Aceasta foloseşte pentru sinteza A.T.P. – ului şi a N.A.D.P.H. – ului energia chimică rezultată din oxidarea substanţelor anorganice cum sunt: hidrogenul sulfurat, acidul azotic, fierul şi amoniacul.
In funcţie de tipul de substanţe anorganice utilizate bacteriile chemiosintetizante se clasifică astfel:
Bacteriile sulfuroase oxidează compuşii minerali ai sulfului, trăiesc in adancurile apelor stătătoare, intervin in circuitul sulfului in natură.
Bacteriile nitrificatoare trăiesc in soluri umede, in apele dulci şi sărate.
Sunt reprezentate de nitrit bacteriile ( Nitrosomonos ) şi nitrat bacterii ( Nitrobacter ) contribuie la circuitul azotului in natură.
Hidrogen bacteriile; trăiesc in medii puţin aerate in care se eliberează hidrogenul; intervin in circuitul hidrogenului in natură.
Bacterii feruginoase; trăiesc in soluri şi ape ce conţin compuşi ai fierului. Contribuie la formarea zăcămintelor de fier de pe fundul apelor stătătoare.
Bacteriile metalogene reduc dioxidul de carbon la gaz metan. Trăiesc in mlaştini, in lacuri, in ape de canal şi in stomacul erbivorelor.
2. Nutriţia heterotrofă:
Organismele heterotrofe se hrănesc cu substanţe organice gata pregătite de natura vegetală sau de natura animală.
Nutriţia heterotrofă este de două feluri:
A. Nutriţia saprofită este caracteristică organismelor care se hrănesc cu substanţe organice de origine vegetală sau animală din organismele intrate in descompunere.
In grupa organismelor saprofite sunt incluse: numeroase bacterii, ciupercile inferioare, majoritatea ciupercilor superioare.
Organismele saprofite absorb substanţele organice dizolvate in apă prin membranele lor. Substanţele organice cu moleculă mare sunt mai intai transformate ( hidrolizate cu ajutorul unor enzime) in substanţe mai simple şi apoi absorbite.
Dintre plantele superioare prezintă nutriţie saprofită planta numită cuibuşorul pămantului din familia Orhidee.
B. Nutriţia parazită este specifică organismelor din diferite regnuri: Monere, Fungi, Plantae, Animale.
Acestea se hrănesc cu substanţe organice pe care le iau din corpul plantelor şi animalelor vii.
Bacteriile care se hrănesc parazit produc boli numite bacterioze şi se numesc patogene.
Ciupercile parazite produc boli numite nitoze.
C. Nutriţia simbiotrofă se realizează intre 2 organisme care prezintă relaţii stranse metamorfoanatomice şi de nutriţie.
Indivizii care se asociază se numesc simbionţi, iar asocierea se numeşte simbioză.
Simbioza poate fi o interacţiune benefică pentru ambele specii, şi in această situaţie poate fi folositoare numai uneia dintre specii.
Micorizele sunt asocieri intre ciuperci şi rădăcinile plantelor superioare. Acestea pot fi externe sau ectotrofe şi interne sau endotrofe.
Micorizele ectotrofe se prezintă ca un monsom care inconjoară varful rădăcinii fără a pătrunde in rădăcină. Se intalnesc la: brad, pin, fag.
Micorizele endotrofe sau interne. In acest caz chifele pătrund in celulele din scoarţă unde cresc şi formează un fel de ghem. Se intalnesc la plante din familia orhideelor şi a liliaceelor.
In cazul micolizelor chifele ciupercii absorb din sol apa cu sărurile minerale pe care le cedează rădăcinii, iar chifele preiau celulele rădăcinii cu substanţe organice.
Lichenii prezintă o simbioză obligatorie intre o algă verde sau albastră şi o ciupercă.
3. Nutriţia mixotrofă este specifică plantelor semiparazite şi carnivore. Plantele parazite sunt capabile de fotosinteză, dar işi completează o parte din substanţele nutritive de la planta gazdă cu ajutorul unor structuri numite haustre.
Plantele carnivore sunt plantele verzi care realizează fotosinteza, dar işi completează necesarul de azot din corpul unor insecte. De aceea plantele carnivore se mai numesc şi insectivore.
In flora ţării noastre există o serie de plante carnivore de genul drossera sau iarbă grasă.
De asemenea plantă carnivoră este şi otracelul de baltă.

Heterotrofia la Animale
In regnul animal cel mai răspandit mod de nutriţie este cel heterotrof şi se realizează prin:
Osmoză – hrana lichidă difuzează prin toată suprafaţa corpului sau numai prin anumite regiuni.
Fagocitoza – in acest caz particulele primitive sunt inglobate in citoplasmă cu ajutorul pseudopodelor.
Ingerarea alimentelor pe cale bucală specifică animalelor la care se diferenţiază un sistem digestiv la nivelul căruia au loc următoarele procese:
- Prelucrarea hranei;
- Digestia;
- Absorţia;
- Sinteza substanţelor proprii in celule;
Formarea unui sistem digestiv alcătuit din tub digestiv şi glande anexe a permis creşterea eficientă şi rapiditatea proceselor de digestie.
Digestia se realizează cu ajutorul unor enzime numite enzime digestive.