Excretia renala

[MeG@DaN]

Excreţia renală

Metabolismul celular produce CO2 şi anumite substanţe finale, provenite in special din catabolismul proteic. Aportul exogen poate şi el realiza cantităţi excesive de anumiţi constituenţi care trebuie eliminate. Plămanii elimină CO2 şi alte substanţe volatile, iar substanţele nevolatile inutilizabile sau in exces, sunt eliminate, impreună cu o anumită cantitate de apă, in cea mai mare parte prin rinichi şi, accesoriu, prin sudoare şi fecale.

Structura aparatului excretor

-rinichi – organe de excreţie;
-căi urinare : -calice mici şi mari
-pelvis renal
-ureter
-vezică urinară
-uretră

Rinichii

Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale lombare. Ei au formă caracteristică, circa 300 g, două feţe şi două margini
-Segmentul intermediar (ansa Henle), subţire, este format din două braţe, unite intre ele printr-o buclă; are epiteliul turti, fără microvii. Nefronii care au glomerulii in zona externă a corticalei au ansa Henle scurtă, in timp ce nefronii cu glomerulii in zona internă a corticalei au ansa lungă, care coboară profund in medulară.
-Segmentul distal este format dintr-o porţine dreaptă, ascendentă, care ajunge in corticală in vecinătatea glomerulului propriu, in imediat contact cu arteriola aferentă.
Vascularizaţia renală este extrem de bogată, rinichii primind 20-25% din debitul cardiac de repaus. Artera renală, ramură a aortei abdominale, pătrunde prin hil şi apoi se imparte in ramuri interlobare, din care se desprind arterele arcuate şi arterele interlobulare, din care provin arteriolele aferente, care se capilarizează formand glomerulul.După ce se regrupează in arteriole aferente, se capilarizează din nou in jurul tubului şi se deschid in venele interlobulare, apoi in venele arcuate.
Inervaţia renală provine din plexul situat in hilul organului, format in majoritate din fibre simpatice toraco-lombare, dar şi din cateva fibre parasimpatice venite prin nervul vag.

Formarea urinei

Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale: ultrafiltrarea plasmei la nivel glomerular, reabsorţia şi secreţia anumitor constituenţi in tubi.
Ultrafiltrarea glomerulară este un proces dirijat de forţe fizice, in urma căruia aproximativ 1/5 din cantitatea de plasmă care irigă rinichii treceprin membrana filtrantă glomerulară, extrem de subţire, in cavitatea capsulară.





Reabsorţia tubulară este procesulprin care sunt recuperate anumite substanţe utile organismului din ultrafiltratul glomerular, mentinandu-se astfel homeostazia plasmatică.
Secreţia tubulară este procesul invers celui de reabsorţie, transportand anumite substanţe din capilarele peritubulare in lumenul tubului.