Referat Mostenirea caracterelor in cazul interactiunii genelor

[MeG@DaN]

Se deosebesc două tipuri principale de interacţiune a genelor:
interacţiunea genelor alele şi interacţiunea genelor nealele.

1. Interacţiunea genelor alele.
Să ne amintim că se numesc alele acele gene care ocupă aceiaşi loci
(locusuri) în cromozom. Se disting următoarele varietăţi de interacţiune
a genelor alele:
a) dominaţia completă;
b) dominaţia incompletă;
c) letalitatea;
d) codominarea;
e) alelism multiplu.

a) Dominaţia completă.
În cazul dominaţiei complete o genă domină complet o altă genă. În
acestă situaţie sunt valabile legile lui G.Mendel, iar homozigoţii şi
heterozigoţii nu se disting fenotipic. Drept exemplu de dominaţie
completă poate servi moştenirea culorii galbene şi verzi a bobului de
mazăre (gena culorii galbene domină gena culorii verzi), moştenirea
culorii ochilor la om (gena culorii ochilor căprui domină gena culorii
ochilor albaştri) etc.

b) Dominaţia incompletă.
Dominanţa incompletă este un fenomen de interacţiune dintre genele
alele, care determină la formele heterozigote (Aa), apariţia unui
fenotip intermediar al formelor homozigote parentale (AA, aa). Acest
fenomen vine în concordanţă cu legile lui G.Mendel şi a fost descris
chiar de C.Correns la planta “barba împăratului” (Mirabilis jalapa). La
încrucişarea plantelor cu flori roşii (AA) şi a plantelor cu flori albe
(aa), în prima generaţie (F1) toţi heterozigoţii (Aa) aveau plante cu
flori roze. La încrucişarea hibrizilor F1 (Aa) între ei, în generaţia a
doua s-a obţinut o descendenţă alcătuită din circa 25% de plante cu
flori roşii, 50% de plante cu flori roze şi 25% de plante cu flori albe
(fig.1).

În cazul dominaţiei incomplete raportul de segregare fenotipică coincide
cu raportul de segregare genotipică: 1AA : 2Aa : 1aa. Fenomene similare
de moştenire a caracterelor au fost descoperite şi la alte organisme,
inclusiv la plante (culoarea boabelor de porumb, culoarea florilor de
gura-leului etc.) şi la animale (culoarea penajului găinilor de
Andaluzia, tipul părului la om etc.). Fig.1 Segregarea în cazul
dominaţiei incomplete în baza varietăţilor de Mirabilis jalapa (barba
împăratului).

c) Letalitatea.
Raportule de segregare mendeliene sunt condiţionate de faptul dacă
gameţii care poartă alelele unei gene se unesc între ei randomizat şi
dacă gameţii şi zigoţii sunt în egală măsură de viabili şi viguroşi.
Letalitatea condiţionează abaterea de la segregarea clasică mendeliană.
Ea reprezintă moartea zigotului sau a unor organisme în diferite etape
din dezvoltarea lor, înainte de a ajunge la vârsta reproducerii.
Fenomenul de letalitate este provocat de acţiunea unor gene care se
împart în mod convenţional în:

- gene letale (cauzează o mortalitate de peste 90%);
- gene semiletale (cauzează o mortalitate între 50% şi 90%);
- gene subvitale (au o letalitate între 10% şi 50%);
- gene cvasinormale (au o letalitate sub 10%).

De regulă, genele letale cauzează moartea organismului în primele stadii
de dezvoltare. Celelalte grade de letalitate sunt determinate de natura
genomului, interacţiunea dintre gene, condiţiile mediului.